Viaţa este astfel croită încât suntem înconjuraţi de o mulţime de oameni, unii din ei fiindu-ne foarte apropiaţi, adevăraţi colegi şi prieteni. Aşa a fost profesorul Traian I. Creţu, cu care ne-am cunoscut, împreunându-ne gândurile, în activitatea noastră comună de educare şi formare a zeci de generaţii de ingineri, în Politehnica bucureşteană. Soarta a făcut ca el să ne părăsească mult prea devreme. A lăsat în urma lui un mare gol. Dar a lăsat în acelaşi timp o moştenire: imaginea unui mare profesor şi savant, într-un domeniu de mare actualitate al fizicii, al fizicii nucleare.

Traian I. Creţu a revenit în activitatea universitară după o perioadă de afirmare deplină în cercetarea ştiinţifică, alături şi împreună cu figurile cele mai cunoscute pe plan mondial. De pe acest piedestal solid, poleit cu aur, s-a străduit să facă din lecţiile sale adevărate mărturii ale competenţei şi talentului său profesional.

El era tot timpul un neobosit, a scris în permanenţă cărţi din domeniul său de activitate, dedicate în special studenţilor şi doctoranzilor. În camera lui plină pe toţi pereţii de cărţi, îşi petrecea tot timpul dedicat scrisului. A scris foarte mult. Pe vremea aceea, redactarea unei cărţi cerea foarte mult timp până apărea legată între coperte. Pentru a nu aştepta prea mult timp, multe din cărţile lui erau scrise de el cu tuş şi apoi tipărite astfel, pentru a nu aştepta prea mult în tot ciclul lung cerut de redactarea obişnuită.

Ţin minte că îmi povestea situaţia unor studenţi care învăţau mai greu anumite probleme din lecţiile lui. Era aplecat cu mare atenţie asupra situaţiei tuturor studenţilor, dar mai ales a celor pe care el îi simţea că au nevoie de sfatul şi sprijinul lui.

În afara activităţii la catedră, profesorul Traian I. Creţu a fost un proeminent cercetător în domeniul fizicii nucleare format din perioada studenţiei la Institutul Politehnic din Leningrad, continuând cu teza de doctorat de la Centrul de Cercetări nucleare Rassendorf din Germania. Definirea sa ca cercetător de marcă în fizica nucleară a avut loc în timpul celor trei ani cât a lucrat ca cercetător ştiinţific principal la cunoscutul Institut Unificat de Cercetări Nucleare de la Dubna - U.R.S.S.

Lucrările lui au fost repede cunoscute pe plan internaţional, prin prezenţa sa remarcabilă la mari Conferinţe de specialitate, prin publicaţii în reviste de mare prestigiu ştiinţific în domeniul fizicii moderne.

Specialist cunoscut în ţară şi străinătate, a fost apreciat în mod deosebit pentru activitatea sa prodigioasă, fiind răsplătit cu numeroase distincţii.

Dintre aprecierile de care s-a bucurat personal, cea mai importantă este decernarea premiului Academiei Române în domeniul fizicii pentru lucrări efectuate în fruntea unui grup de colegi de la Politehnică.

Cea mai meritorie recunoaştere a valorii lui ca savant o constituie invitarea în 1991 de către Academia Regală Suedeză, comitetul Nobel, pentru a trimite propuneri de lucrări pentru acordarea premiului Nobel pentru fizică pe anul 1992.

Dispariţia prematură a Profesorului Traian I. Creţu a lăsat în urmă un mare gol pe care l-am simţit cu toţii. A lăsat în urma lui o viaţă închinată muncii neobosite pentru ştiinţă şi pentru formarea a numeroase generaţii de specialişti.

Familia şi prietenii au a se mândri cu imaginea lui ca om, profesor şi savant, demn de locul de unde a venit, pe cale l-a preţuit şi l-a onorat prin tot ce a făcut.

Prof. univ. dr. ing. Gheorghe ZGURĂ
Rector al Universităţii „Politehnica” Bucureşti
În perioada 1992-2000